Cardio Blog

În acestă perioadă temperaturile pe timpul zilei au depașit pragul maxim, cu valori de peste 35 grade celsius, astfel că este foarte important să ținem cont de acest lucru și să ne protejăm de caniculă pentru că, neprotejându-ne corespunzător pot apare efecte nedorite asupra sănătății noastre. Deși cu toții suntem afectați, există o populație cu risc de suferință mai mare.

Grupurile supuse riscului si factori de risc:

• Vârstele extreme: copiii sub un an si vârstnicii.
• Boli cardiologice, BPOC, Astmul bronsic, Obezitatea, Boli neurologice, Bolile vasculare periferice.

Patologiile specifice determinate de caniculă:

Există mai multe niveluri de gravitate, începând de la patologii minore (insolația) până la patologii de gravitate extremă – şocul caloric („coup de chaleur“, „heat shock“).

• Patologiile minore: dermatită de caldură care se prezintă ca o erupţie eritematoasă, maculopapuloasă, iritantă, pruriginoasă; apare pe pielea acoperită de îmbrăcăminte şi este mai frecventă la copii şi adulţi. Se datorează unui exces de sudoraţie în perioadele calde şi umede şi se poate suprainfecta secundar cu stafilococi.
• Edemul extremităţilor – rezultă din vasodilataţia ca răspuns la căldură – creşterea debitului cu lărgirea diametrelor vaselor şi consecutiv, creşterea presiunii hidrostatice. Apare la persoanele cu alterări vasculare determinate de hipertensiune şi diabet, arteriopatii periferice, deci la purtători de boli cronice, cel mai adesea fiind vorba de persoanele vârstnice, ca şi la persoane puţin obişnuite cu temperaturi exterioare înalte.
• Crampele musculare de căldură – sunt spasme dureroase ale muşchilor scheletici care apar în special la braţe şi gambe şi, de asemenea, la muşchii abdominali. Apar la cei ce desfăşoară activităţi fizice în mediu supraîncălzit şi sunt resimțite la oprirea activităţii; se datorează fluctuaţiilor în sectoarele intra- şi extra celulare ale concenţratiilor în sodiu, potasiu, magneziu şi calciu.
• Sincopele de căldură: sunt provocate de hipotensiunea ortostatică şi survin, de asemenea, ca urmare a unui efort fizic într-un mediu supraîncălzit. Pot fi precedate de prodrome constând din greţuri, ameţeli, pierderea cunoştinţei de scurtă durată. Persoanele vârstnice sunt supuse şi acestui risc, datorită scăderii elasticităţii şi, consecutiv, răspunsului cardiovascular inadecvat, la stresul termic.
• Epuizarea de căldură – este cea mai invalidantă dintre patologiile de caniculă, deşi nu este mortală. Este provocată de o pierdere excesivă de apă şi săruri, ca urmare a unei expuneri intempestive la căldură. Temperatura corpului poate depăşi 38°C, fără a atinge limita de 40°C. Simptomatologia mai include – asteno-adinamie, epuizare extremă, cefalee, vertij, greţuri şi vomismente, tahicardie, hipotensiune şi tahipnee, transpiraţie profuză.
• Şocul caloric („coup de chaleur“, „heat schock“) este o urgenţă medicală, care angajează prognosticul vital în situaţia când intervenţia întârzie. Simptomatologia constă din creşterea temperaturii corporale centrale, asociată cu o alterare a conştienței (comă, delir) şi/sau convulsii. Şocul caloric care nu este asociat unui efort fizic, afectează în mod special persoanele vârstnice fragile cu sau fără suferințe cronice, care sunt în tratamente cu medicamente ce influenţează reglarea temperaturii centrale şi a echilibrului hidroelectrolitic. Hipertermia (temperatura foarte inaltă) deteriorează ţesuturile şi sistemele funcţionale ale multor organe. Funcţia hipotalamusului, de reglare a eliminării surplusului de căldură, este afectată, ceea ce duce la o insuficienţă multiviscerală şi chiar la deces. Citoxinele şi endotoxinele sunt stimulate, coagularea este activată, ceea ce conduce la agravarea prognosticului vital imediat al persoanei afectate. Se poate dezvolta şi un SRIS (Systemic inflamatory related syndrom) care agravează leziunile tisulare.

PREVENIREA EFECTELOR PATOLOGICE ALE CĂLDURII

• Modificarea comportamentului persoanelor vârstnice, privind acceptarea climatizării şi eliminarea unor prejudecăţi, destul de răspândite printre vârstnici, cum este teama de curenţii de aer.
• Alte recomandări mult difuzate, dar nu şi însuşite şi respectate: adaptarea îmbrăcăminții, evitarea ieşirilor în orele toride ale zilei(11-17), consumul de lichide ş.a.

La nivelul instituţiilor rezidenţiale (cămine, locuinţe colective, centre de găzduire)

• Ţinuta vestimentară uşoară, eventual uşor umezită şi reumezită când se usucă.
• Pulverizarea cu apă a feţei şi a altor părţi descoperite ale corpului. Umezirea gurii.
• Ventilaţia încăperii; termometrizare periodică.
• Dotarea, unde este posibil, cu instalaţii de climatizare şi reglarea temperaturii la 5° sub temperatura ambiantă (ex. dacă afară sunt 32 de grade, la interior se recomandă 26-27 de grade).

La nivel individual

• A nu se părăsi interiorul climatizat sau protejat decât în situaţii absolut necesare, pentru cât mai puţin timp şi luându-se toate măsurile de protecţie individuală.
• Evaporarea sudorii este un mijloc important de apărare contra căldurii. În absenţa climatizării locuinţei, soluţia cea mai simplă pentru păstrarea umedă a pielii este vaporizarea de apă pe părţile descoperite.
• Utilizarea unui ventilator chiar dacă persoana se teme de curenţii de aer. Duş şi îmbăieri periodice.
• În cazul părăsirii locuinţei se va prefera ieşirea dimineaţa devreme sau seara târziu.
• Odihna periodic în spaţii cu umbră.
• Protecţia capului cu pălărie cu boruri largi. Protecţia corpului prin veşminte uşoare, de culoare deschisă din ţesături care permit pielii „să respire“.
• Să se consume lichide suficiente fără a aştepta senzaţia de sete.
• Se vor menţine închise ferestrele expuse soarelui pe toată perioada expunerii.
• Ventilaţie naturală prin deschiderea ferestrelor în scopul provocării curenţilor de aer.
• Prevenirea deshidratării se va face prin aport de lichide (apă, supă, ceai etc.) excluzând băuturile alcoolice, băuturile cu conţinut de cofeină, cel puțin 2l, evitându-se băuturile foarte reci care pot provoca crampe la stomac. Fructele zemoase, pepeni, struguri, citrice sunt indicate. În caz de pierderi de lichide (vărsături, diaree) se va suplimenta corespunzător, la recomandarea medicului, cantitatea de lichide.

TRATAMENTUL

Tratamentul are ca principii de baza – scoaterea urgentă din mediul supraîncălzit şi „răcorirea“, adică scăderea temperaturii corporale.

Dermatita de căldură – primul gest scoaterea din mediu supraîncălzit şi plasarea într-un loc răcoros şi mai puţin umed. Nu se vor aplica creme sau pudre care pot bloca glandele sudoripare; în caz de prurit (mâncărimi) se administrează antihistaminice şi clorhexidina pentru toaletă şi dezinfecţia zonei afectate și prezentarea la medicul de familie șau dermatolog dacă persistă simptomatologia.

Edemele de căldură – se indică ridicarea gambelor şi plasarea într-un loc răcoros. Exerciţii blânde periodice, de mers, pentru a favoriza întoarcerea venoasă; nu se vor administra diuretice, deoarece nu şi-au probat eficacitatea.

Crampele de căldură – plasarea în repaus într-un loc răcoros; lichide per os pentru rehidratare.

Corectarea dezechilibrelor hidroelectrolitice per os sau intravenos în situaţiile când s-au putut efectua determinări de laborator (in spital sau în centre medicale specializate, nu la domiciliu).

Sincopa de căldură (pierderea cunoștinței) – plasarea într-un loc răcoros, hidratare perorală și prezentarea într-un serviciu medical sau de urgență.

Epuizarea de căldură – este o urgenţă medicală și terapeutică. Plasarea în repaus în clinostatism şi scoaterea din mediu supraîncălzit care a generat starea de epuizare. Răcorirea pielii cu apă rece. Băuturi – apă, sucuri de fructe – per os.

Şocul caloric – urgenţă majoră (de „grad 0“ în terminologia de specialitate a „urgentiştilor“), întârzierea intervenţiei angajând prognosticul vital.

Primul gest: „răcorirea“ urgentă şi rapidă care spre a fi eficace trebuie să coboare temperatura corpului sub 39°C într-o oră şi să pună sub control efectele secundare ale hipertensiunii. Răcorirea se poate obţine prin: plasarea persoanei într-un spaţiu climatizat; stropire cu apă rece (15°C). Utilizarea unui ventilator pentru completa răcorire prin evaporare. Pacientul va fi plasat în decubit lateral pentru a expune la aer o cât mai mare suprafaţă cutanată posibilă. Nu se va coborî temperatura ambiantă sub 15°C, spre a nu favoriza o vasoconstricţie care ar limita eficacitatea măsurilor de răcorire. Utilizarea de prosoape, lenjerie, umezite, răcite, veste refrigerante, bureţi şi prosoape umezite. Pungi cu gheaţă în axile, pe abdomen şi gât, sunt recomandate de unii și considerate neconcludente de alţii, rămâne la latitudinea medicului urgentist.

Atenție: epuizarea de căldură și șocul caloric sunt urgențe medicale! Apelați serviciul 112 în caz de suspiciune!

Să ne bucurăm de zilele de vară cu responsabilitate!

Dr. Claudia Matei

Dr. Anca Jager

Echipa Diacord

Bibliografie

ASTNA – Heat related illnesses. Retrieved April, 14, 2002.

2. Besancenot JP – Vague de chaleur et la mortalite dans les grandes agglomerations urbaines, Environnement, Risque et Sante 2002, 1, 229-240.

3. Bogdan C – Geriatrie, Editura Medicală, Bucureşti, 1997, 228-232.

4. Cohen R, Meoelleken B – Disorders due to physical agents. Disorders due to heat. Current 200, 1525-1528.

5. Diaz J – Effects on the health of the elderly. Int Arch Occup Environ Health, 2001, 75 (3), 163-170.

6. Donaldson GC – Cardiovascular responses to heat stress and their adverse consequences in healthy and vulnerable human populations. Int J Hyperthermia, 2003, 19(3), 225-235.

7. Khosla R, Guntupalli K – Heat – related illnesses. Critical Care Clinics 1999, 15 (2), 251-263.

8. Lavallart B, Goffart O, Yves C, Gonthier R – Pathologie consecutive a une exposition prolongee a la chaleur – in La Revue Francophone de Geriatrie et de Gerontologie, novembre 2003, time X, nr. 99, 496-505.